Consumul de apa si masajul

Consumul de apa si masajul

Apa este constituentul universal al organismelor vii ale Terrei. In acelasi timp e o substanta unica, prin capacitatea miraculoasa de memorare si transmitere de informatii fara a-si schimba proprietatile chimice ci doar  inlantuirea moleculelor. Masaru Emoto a evidentiat formele diferite ale cristalelor de gheata in functie de informatia continuta.

Apa este amprentata diferit de ganduri, sunete si emotii, a caror vibratii si informatii le inmagazineaza; emotiile pozitive, de vibratie inalta, “amprenteaza” apa intr-un fel armonic (cristale cu forma simetrica si armonica), pe cand cele negative, de vibratie joasa, sunt evidentiate prin cristale neregulate, destructurate.

Apa transmite mai departe informatiile pe care le inmagazineaza; este descris un caz extrem de “otravire cu apa pura” , cu apa “expusa” unor dezbateri intense referitor la realizarea unei arme chimice de distrugere in masa; apa a stationat in carafa pe masa dezbaterilor, iar in final, consumata, a dus la otravirea consumatorilor. La polul opus, apa “binecuvantata” are efecte de alinare, ameliorare a afectiunilor, rezistand si mai mult timp fara sa sufere modificari ale proprietatilor sale.

Se vorbeste de apa structurata, sau chiar intens structurata, ca fiind o apa pura cu proprietati “miraculoase” asupra organismelor vii; ea intensifica cresterea plantelor, are proprietati vindecatoare si energizante. O astfel de apa se mai gaseste in rarele surse pure de apa potabila (apa straveche care nu a intrat in circuitul actual – nu a mai ajuns la suprafata pamantului) sau se obtine in structuri piramidale eficiente.

Pe de alta parte apa, ca si constituent majoritar in corpul omenesc (70 – 90%, functie de varsta) mediaza toate procesele care au loc inspre/dinspre celula; apa asigura fluiditatea sangelui, mediaza hranirea celulara, preia produsii celulari, atat cei utili cat si deseurile; persoanele deshidratate (al carui corp are continut mai mic in apa decat cel necesar) vor avea sangele “ingrosat”, hranirea celulara va fi ingreunata, toxinele nu vor putea fi evacuate corespunzator (generand aciditate si suferinta celulara), iar regenerarea celulara va fi afectata; deshidratarea cronica va genera distructii celulare si cresterea colesterolului (a grasimilor din sange la modul general) – modificare adaptativa menita sa impiedice moartea celulara prin deshidratare; subiectul cu deshidratare cronica va avea un somn ineficient, iritabilitate nervoasa, tendinta spre depresii, predispozitii pentru aparitia calculilor biliari si renali, tendinta pentru artroze si hernii de disc, iar in timp dezvolta hipertensiune arteriala esentiala (datorita distrugerii unitatilor de filtrare renale).

Sub aspect energetic apa (prin dilutia electrolitica pe care o realizeaza) asigura descarcarea “reziduurilor“ energetice celulare si eliberarea corpului de energii stagnante.

Cantitatea de apa simpla, slab mineralizata (oligominerala), necesara unui corp adult pentru buna lui functionare este variabila functie de greutate, efort, temperatura mediului ambiant si difera uneori foarte mult de cei “minimum 2 litri de lichide pe zi”; apa e necesar sa fie consumata simpla si nu “ocupata” ca in sucuri, supe, ciorbe, cafea, bere, etc, (orice mai concentrat decat apa simpla va necesita apa suplimentara pentru diluare!); necesarul uzual variaza intre 40 si 50 ml/kgcorp/zi, in conditii de efort mediu si ambient cu 24⁰C.

Pentru a putea fi utila organismului apa trebuie consumata adecvat, nu prea rece, nu prea calda, in cantitati mici si intr-o dispozitie pozitiva (de multumire); apa trebuie “savurata” avand in vedere imensele beneficii pe care le aduce corpului; bauta grabit si intr-o stare de incordare si stress apa poate “otravi” corpul.

In cazul deshidratarii cronice (in care afirmatiile auzite frecvent sunt “nu pot sa beau mai mult de..”, “nu simt nevoia sa beau apa”, etc) rehidratarea, in conditiile consumului adecvat de apa, se produce treptat, pe parcursul a 3 – 4 saptamani. Reluarea consumului de apa se poate face gradat, crescand doza zilnica treptat spre media zilnica necesara.

Maseurul trebuie sa fie constient ca fara o hidratare corespunzatoare a propriului corp se expune riscului “supraincarcarii” cu energiile uzate ale pacientului si “supraincarcarii” pacientului cu propriile sale energii uzate, dincolo de suprasolicitarile neadecvate ale propriilor cartilagii deshidratate. Din acest punct de vedere pacientul ar trebui sa stie ca un maseur in stare de deshidratare cronica e mai periculos decat lipsa masajului, deoarece el vehiculeaza energiile uzate ale pacientilor de la unii la altii, corpul nepermitandu-I descarcarea.

De asemenea pacientul trebuie informat asupra consecintelor deshidratarii cronice, si incurajat si verbal si prin propriul exemplu sa ajunga la consumul adecvat de apa, si de asemenea ca in lipsa reluarii hidratarii efectele benefice ale masajului devin discutabile si incerte.

Masajul de drenaj limfatic

Drenajul limfatic manual este unul din masajele cele mai speciale, ca si tehnicile de masaj din care face parte (tehnicile speciale de masaj), datorita efectelor ample de regenerare pe care le induce; se activeaza si intensifica circulatia limfatica la nivel multiplicat de 20 ori fata de normal, hranirea tesuturilor se normalizeaza, iar regenerarea celulara (intinerirea celulara) se amplifica de cateva ori fata de normalul perturbat.

Deosebit de eficient terapeutic si indicat in marea majoritate a afectiunilor, acest tip de masaj este destul de putin cunoscut si practicat, datorita cerintelor speciale pentru maseur – stapanirea ritmurilor lente de lucru si a calmului profund; ca si in viata de zi cu zi, starea de calm este “dusmanul” maseurului agitat, care va prefera ritmurile rapide de lucru si astfel nu va avea nici o eficienta in masajul de drenaj limfatic; din acest motiv, al aparentei lipse de eficienta terapeutica, maseurul agitat nu va avea aplecare spre practicarea acestui tip de masaj, pe care il va exclude treptat din arsenalul sau.

Circuitul limfatic, a carui importanta a fost evidentiata relativ recent fata de restul structurilor corpului, face parte din sistemul circulator al fluidelor corpului, impreuna cu sistemul sanguin, dar spre deosebire de acesta este unidirectional (dinspre tesuturi spre venele de la baza gatului), nu dispune de o pompa si vehiculeaza un volum de lichide de aproape 2 ori mai mare. Pe traseul vaselor limfatice se gasesc ganglioni limfatici, alcatuiti din tesut limfoid, cu rol in distrugerea resturilor celulare (proprii sau/si infectioase), producerea de limfocite si anticorpi (rol imunitar); astfel ca devine evident ca stimularea circulatiei limfatice are efecte deimbunatatire a imunitatii.

Formarea limfei incepe in spatiul intercelular prin capilarele limfatice, vase care permit, spre deosebire de cele sanguine, trecerea resturilor celulare (celule proprii degradate prin imbatranire sau lezate si agenti infectiosi); urmeaza apoi vasele limfatice (colectori) mici, mijlocii si mari; cele doua colectoare mari dreneaza limfa in mod inegal si deschid (conflueaza) la baza gatului, in sistemul venos, la intersectiile dintre venele jugulare si cele subclavii. Ganglionii limfatici de pe traseu au rol de filtre si ingreuneaza circulatia limfei; acest lucru, impreuna cu absenta unei “pompe” de mobilizare, fac ca limfa sa circule cu viteza foarte mica (aprox. 10 cm/min in stare de veghe) si cu debit redus (aprox 2l de limfa sunt circuitati zilnic in conditii de activitate). Viteza de formare a limfei (prin trecerea lichidelor din spatiile dintre celule in capilarele limfatice) are o influenta covarsitoare asupra curatarii si hranirii celulare; in limfa trece o parte considerabila din toxine si din produsii de metabolism celular; o viteza adecvata de formare a limfei va “curata terenul” si “va face loc” substantelor trofice (de hranire) si oxigenului livrate catre celule de capilarele sanguine arteriale; astfel sefaciliteaza procesul de hranire si regenerare celulara.

Componenta limfei este asemanatoare cu a plasmei sanguine, dar are un continut proteic mai mic, un continut lipidic uneori mai mare (teritoriul digestiv) si ca elemente celulare contine doar limfocite. Majoritatea tesuturilor corpului dispun de vase limfatice; exceptie fac tesuturile dure (osos, cartilaginos, cornos – unghii, par); tesutul nervos dispune de vase limfatice la periferia invelisurilor sale (meninge, teci).

Este foarte important de luat in considerare fragilitatea si sensibilitatea crescuta a vaselor limfatice; peretii lor sunt mult mai subtiri decat ai vaselor sanguine si pot fi lezati usor; pe de alta parte “ritmurile rapide” determina inchiderea vaselor mici si mijlocii – stresul, agitatia, cu toata gama de emotii “negative” (factori psiho-emotionali), manevrele rapide si intempestive de masaj(factori fizici), diminuarea fluidelor corpului prin deshidratare cronica (lipsa de apa) – determina o inchidere globala a vaselor limfatice mici si mijlocii, si prin aceasta, o diminuare considerabila a circulatiei limfatice la nivel general; in acest sens subliniem efectul contraproductiv al masajului in ritm rapid (masajul clasic de relaxare, masajul sportiv, masajul anticelulitic clasic, etc) si al sportului dinamic. La polul opus, “ritmurile lente” – starea de relaxare psiho-mentala si fizica, manevrele blande si lente de masaj – vor determina reflex deschiderea colectorilor limfatici mici si mijlocii si intensificarea ritmului si volumului circulant de limfa.

Sistemul limfatic poate fi asemanat cu o structura extrasenzitiva care functioneaza optim la ritmuri lente (frecvente joase, asemanatoare undelor alfa cerebrale); miscarile lente, detensionarea musculara, starea de relaxare, somnul de calitate, manevrele blande, ritmice si lente de masaj – vor avea un efect pozitiv asupra circulatiei limfatice – in mod direct, dar mai ales in mod reflex (mediate de sistemul nervos).

Masajul de drenaj limfatic se adreseaza teritoriului limfatic superficial (dintre muschi si piele), grupelor ganglionare limfatice accesibile si zonelor reflexe limfatice. Starea de calm profund al maseurului, precum si modul de lucru adecvat sunt obligatorii pentru a se putea produce activarea circulatiei limfatice a pacientului. Pacientul este adus si el intr-o stare de relaxare profunda (asemanatoare transei) in care se activeaza sistemul vegetativ parasimpatic si regenerarea celulara. In acest sens putem spune ca nici un aparat de drenaj limfatic nu poate atinge eficienta masajului de drenaj limfatic manual, deoarece “mecanicul simplu” nu reuseste decat sa goleasca limfa preexistenta in vase, pe cand mecanismele reflexe activate in drenajul limfatic manual deschid vasele si determina absorbtia limfei prin ele.

Avand in vedere detoxifierea, intensificarea hranirii si a regenerarii celulare, precum si mobilizarea masiva a fluidelor corpului, drenajul limfatic manual are foarte putine limite, el fiind indicat atat pentru omul in aparenta sanatos cat si pentru omul bolnav, uneori constituind o optiune obligatorie pe termen lung (limfedem de diverse cauze).

Masajul in bariera structurala

Departe de interpretarea lui mecanicista – masajul poate fi extins ca amplitudine, efecte, impact – dincolo de zona fizica de lucru. Acest lucru necesita o adaptare perfecta la conditiile structurilor fizice.
Fiecare pacient e diferit, prezinta aspecte si reactivitati diferite; tesuturile pot fi mai groase sau mai subtiri, mai dense sau mai laxe, mai mult sau mai putin tensionate, cu particularitati de configurare in functie de afectiune, cu reactii de raspuns mai rapide sau mai lente.
Comun tuturor este prezenta “barierei de tensiune structurala” ca rezultat al gradului de stress acumulat si posibilitatea acesteia de a fi desfacuta la abordarea potrivita.
Orice structura din organism este coordonata de sistemul nervos central (“centrala” de coordonare structurala), orice modificari (si intr-un sens pozitiv si in celalalt) aparute la nivelul structurii (in tesuturi) fiind rezultat al interventiei adaptative si reglatoare a sistemului nervos. Altfel spus organismul, prin sistemul nervos central, receptionand stress-uri psiho-emotionale sau fizice, se va adapta si va efectua compensari; compensarile vor conduce la modificari ale echilibrului tensional mio-fascio-articular cu aparitia tensionarilor compensatorii; unele structuri se vor tensiona, altele se vor slabi in tensiune. Aceste mecanisme de tensionare structurala raspund nevoilor organismului in noul echilibru de compensare, inchizand anumite circuite ale energiei si amplificand altele, astfel incat organele si sistemele sa faca fata dezechilibrului survenit; se ajuge ca structurile afectate sa le “paraziteze” pe cele sanatoase ca sa poata sa-si pastreze functiile.
Zonele de tensiune structurala reprezinta chei de intelegere a modificarilor survenite si, in acelasi timp, chei de revenire/trecere catre un nou echilibru functional. Sub-stimularea acestor zone nu determina efecte, supra-stimularea lor tensioneaza suplimentar si traumatizeaza tesuturile. Abordarea potrivita a acestor zone – masajul in “tensiunea structurala” –, precum si intercorelarea lor, determina sistemul nervos sa reseteze parametri de tensiune, sa deschida caile energetice afectate si sa genereze un nou echilibru functional.
Masajul in bariera structurala este un masaj de finete, constanţa si precizie cu rezultate rapide, spectaculoase si de durata.

Masajul anticelulitic – mit si realitate

Atat de dorit, incarcat cu atatea asteptari, atat de solicitat, masajul anticelulitic face parte din gama masajelor terapeutice, desi in practica el este aplicat de cele mai multe ori singular, in afara unei conduite terapeutice si fara respectarea caracteristicilor tesuturilor carora i se adreseaza.

Fenomen “cultural” pe care se cheltuie sume imense de bani – celulita este o afectiune a tesutului celular subcutanat si a tegumentului caracterizata prin schimbari structurale care modifica aspectul si relieful pielii, iar in faze avansate culoarea tegumentara si densitatea tesuturilor (crestere).

Cauze secundare de producere a acestei afectiuni, in afara celor medicale (boli endocrine, post-iradieri, traumatisme, etc), sunt mediatizarea intensa a acestui subiect (impact cultural), alimentatia nesanatoasa (de tip fast-food, combinatii alimentare interzise si majoritatea alimentelor din supermarket-uri, care contin conservanti), regimul sedentar de viata si lipsa recreerilor in spatii verzi , perturbatiile electromagnetice generate de aparatura electronica (indeosebi telefoane mobile), deshidratarea cronica (in lipsa aportului corespunzator de apa), stressul, incaltamintea neadecvata.

Cauza principala si de intretinere a celulitei o constituie autorespingerea corpului cu specificitate in zonele in care se va manifesta/este prezenta afectiunea; la baza stau complexele dezvoltate o data cu mutarea accentului de la frumusetea interioara( perceptie-simtire a corpului insotita de caldura-bucurie) la frumusetea exterioara (standarde de frumusete cultivate de mass media, creditarea parerilor celor din jur, etc).

Segmentul de corp respins este considerat exclus din intregul functional al organismului; circulatia “sevelor” in zona scade: fluxurile energetice si nervoase slabesc, circulatia limfatica este afectata (se inchid vase limfatice, limfa stagneaza), are loc o stagnare a toxinelor, iar hranirea zonei se desfasoara cu dificultate.

In evolutia acestei stari manifestarile se accentueaza dand nastere la fibrozari si retractii ale fibrelor conjunctive de sustinere a pielii (deprimand tegumentul –impropriu denumit aspect al “cojii de portocala”) si la aglomerari ale celulelor adipoase sub forma de noduli. In timp, fibrozarea duce la tulburari accentuate de hranire si la instalarea modificarilor ireversibile.

Ca particularitate a tesuturilor in care apare celulita (tesut celular subcutanat, tesut adipos) este slaba vascularizare sanguina si bogata vascularizatie limfatica, avand in vedere ca o parte considerabila a limfei corpului circula pe la acest nivel; acest aspect explica secventa de generare a celulitei prin blocajul limfatic regional, afectarea circulatiei limfatice la acest nivel inducand tulburari de troficitate intr-o proportie mai mare decat in alte tesuturi ale corpului.

De asemenea tot aceasta particularitate a bogatiei vaselor limfatice comparativ cu cele sanguine, si a secventei limfatice de generare a celulitei, conduce la specificul masajului corect in celulita; el este unul adresat preponderent reluarii circulatiei limfatice, cu manevre blande, de presiune usoara/medie, in ritm lent(vezi masajul de drenaj limfatic); manevrele rapide si energice de masaj, precum si cele de profunzime mare (masaj anticelulitic larg raspandit) vor determina intensificarea circulatiei sanguine, (slab reprezentate la acest nivel), dar inchiderea vaselor limfatice, si mentinerea blocajului limfatic, accentuand pe termen lung manifestarile celulitei.

Mai mult decat atat, masajul anticelulitic in forta, bazat pe logica mecanica “cu cat mai mult, mai repede si mai insistent – cu atat mai bine si mai repede scapam de celulita” – conduce la rupturi ale vaselor capilare sanguine si limfatice si la constituirea cicatricilor subcutanate persistente; invinetirea zonelor masate, rezultat atat de apreciat de o buna parte a consumatorului feminin de masaj anticelulitic ca “masura a eficentei masajului” – este rezultatul traumatizarii tesuturilor de catre maseuri incompetenti si iresponsabili.

Masajul anticelulitic corect, executat cu manevre blande, de presiune usoara/medie, in ritm lent, in sensul circulatiei limfatice, determina raspunsul centrilor nervosi si produce destinderea tesuturilor afectate, redarea elasticitatii tesutului conjunctiv, dezagregarea nodulilor adiposi, reluarea circulatiei limfatice si a hranirii locale. Pielea isi schimba textura si supletea (efect de intinerire), tesutul celular subcutanat se uniformizeaza si scade in grosime prin redistribuirea celulara si lichidiana care se produce.

Masajul anticelulitic nu determina subtierea stratului de tesut adipos; practicat repetat si sistematizat, el poate conduce la redistribuirea tesutului adipos – remodelare corporala (schimbarea formei suprafetei corporale).

Masajul anticelulitic nu conduce la scaderea in greutate in mod direct; pierderea in greutate (daca se produce) este rezultat al armonizarii circulatiei energetice la nivelul meridianelor si al organelor interne, si implicit al modificarilor de metabolism induse.

Grasimea vie a corpului (de depozit) nu se “topeste” la caldura, prin frecarea viguroasa a pielii sau framantarea energica a ei; utilizarea grasimilor este coordonata de mecanisme complexe neuro-hormonale; in schimb masajul practicat in acest fel distruge celule, rupe tesuturi, producand inflamatii, si poate genera, aplicat repetat, cicatrici subcutanate persistente.

Cremele iuti folosite in acest tip de masaj activeaza circulatia sanguina dar inhiba circulatia limfatica, deci sunt contraproductive pentru celulita; acelasi efect il au excesul de caldura sau de rece, vasele limfatice fiind foarte reactive la orice tip de exces. Folosirea materialelor dure (masajul cu bete de bambus, etc) sunt percepute de structurile limfatice drept agresiuni, de asemenea expun tesuturile riscului de traumatizare.

Celulita are un impact important psihic, legat de reprezentarea exterioara a standardului de frumusete, darimpactul major este pe planul sanatatii si echilibrului corpului; zonele afectate preponderent de celulita (coapse, fese, abdomen) sunt strabatute de meridiane energetice importante (responsabile de buna functionare a unor organe interne) care sunt afectate in functionare de prezenta celulitei, durerea spontana sau aparuta la palpare fiind edificatoare pentru blocajele energetice.

Abordarea optima a celulitei prin masaj , in modul in care sa fie rezolvatele secventele de generare, se face combinand masajul anticelulitic cu drenajul limfatic regional. Pacientii trebuie constientizati asupra aspectelor de autorespingere si reinvatati sa-si respecte corpul in aspectele esentiale.

Masajul fascial – masajul „cheie de boltă” a abordării terapeutice

Exista doua intelesuri principale ale termenului fascie. Primul, clasic si static, este cel al anatomiei medicinii alopate – anatomia cadavrului inert, imobil si rigid – si se refera la invelisurile muschilor si prelungirile lor dintre fasciculele si fibrele musculare.
Intelesul care surprinde aspectele ei vii si dinamice este cel oferit de osteopatie si disciplinele medicale alternative – fascia fiind considerata o retea structurala unitara 3D, asemanatoare panzei de paianjen (sub aspect microscopic), care gazduieste, imbraca si sustine – de la nivel micro la nivel macro – toate celulele, tesuturile si organele corpului uman – jucand rolul unei matrice extracelulare, si aflata intr-o miscare complexa continua.
Pe langa intelesul clasic referitor la invelisurile muschilor, sistemul fascial contine si tendoanele, ligamentele, bursele; capsulele organelor interne, peritoneul, mezenterul, care sustin organele intraabdominale; pericardul, pleura, elemente ale mediastinulului, care sustin organele in cavitatea toracica; foitele meningeale, din jurul creierului, maduvei spinarii si a nervilor; vasele de sange. In sens mai larg, avand origini embriologice comune mezodermale, sistemul fascial face parte si din cartilagii, oase si ajunge sa inveleasca chiar fiecare celula. Dezvoltarea lui incepe la 2 saptamani ca un gel fibros care invadeaza si inconjoara toate celulele, apoi sufera progresiv plicaturari si intrepatrunderi ajungand sa alcatuiasca straturile complexe prezente in organismul adult.
Considerata un tesut moale, alcatuita din colagen (generator de rezistenta), elastina (generatoare de elasticitate sau flexibilitate), reticulina si polizaharide (captatoare de apa), in proportii variabile in functie de tesut si starea lui – fascia face parte din toate structurile corpului (tesuturi, organe, vase de sange, nervi, etc) ca un tot unitar si in acest fel le coordoneaza activitatea atat direct cat si indirect.
Fascia este intr-o miscare „unduitoare” continua prin componentele ei, chiar daca in aparenta corpul se pastreaza imobil, in viziune osteopatica aceasta fiind alimentata si intretinuta de”miscarile” sistemului nervos central. Miscarea libera fasciala este ceea ce caracterizeaza corpurile vii si sanatoase; absenta miscarii fasciale este un atribut al nefiintei; restrictia de miscare fascala defineste dezechilibrul functional si, ulterior, boala.
Aspecte uimitoare ale miscarii fasciale le puteti vedea accesand: https://www.youtube.com/watch?v=qSXpX4wyoY8
Fascia furnizeaza organismului forta, sprijin, elasticitate si amortizare; creaza si sprijina forma de baza a tesuturilor – preia, distribuie si se adapteaza la stressurile fizice (suprasolicitari, traumatisme, etc); rigiditatea fasciala poate conduce la aderente, rupturi musculare, ligamentare, fracturi de stress. Fibroza, atrofia, scurtarile sunt rezultate ale adaptarilor disfunctionale.
Deoarece inconjoara fiecare celula – fascia joaca un rol major in transportul fluidelor vitale; cand este sanatoasa si hidratata fascia mentine apa la nivel celular, este maleabila si se misca bine in timpul mobilizarilor; starea de hidratare a fasciei permite schimburile nutritive si a produsilor de metabolism; in caz contrar ea devine rigida, fibrotica si aderenta la celulele si tesuturile din jur – perturband hranirea celulara.
Fascia functioneaza ca un amortizor pentru socuri prin capacitatea ei de a se transforma de la o consistenta solida la una de tip gel (pe baza proprietatilor elementelor ei componente si in cazul unei hidratari adecvate). Aceasta actiune se refera si la organele interne.
Prin structura ei plastica fascia se adapteaza corespunzator la miscarile si modificarile din organism, fiind implicata in toate aspectele miscarii; acoperind totul in corp, fiind plicaturata, tridimensionala, puternica – ea poate dispersa fortele la distante mari de zona de actiune.
Fascia este responsabila de buna functionare a fiecarui tesut si fiecarui organ prin sustinerea pe care o ofera in cazul flexibilitatii ei sau disfunctiile generate de rigiditatea pe care o poate dezvolta.
Ca o structura arhi-raspandita in organism fascia are interconexiuni cu meridianele energetice, de cele mai multe ori punctele esentiale de restrictie fasciale fiind puncte blocate de pe meridiane.

O fascie care nu se poate adapta corespunzator la solicitari, fascia disfunctionala (deshidratata, rigidizata, tensionata deja, etc) poate suferi leziuni severe; ea poate sa se erodeze, sa se calcifice; poate conduce la modificari posturale si chiar dezalinieri structurale, poate disloca oase; se poate genera toxicitate, sensibilitate locala si durere, aceasta putand fi resimtita si la distanta de zona afectata; fascia afectata poate fi cauza de pierdere a flexibilitatii, tulburari de mers, dislocare de organe, oboseala, depresie; este accelerat procesul de imbatranire.
Contracturile musculare coexista cu tensionari fasciale, abordarile fasciale conducand la decontracturare rapida.
Traumatismele, inteparea fasciei, se transmit la distanta de locul afectat, modificand tensiunea si, implicit flexibilitatea, cu repercursiuni pe structurile/organele locale; si astfel se pot explica corelarile intre organele interne si structuri somatice aflate la distanta.

Fascia este o structura implicata in toate dezechilibrele functionale si structurale ale corpului viu de unde si impactul imens terapeutic pe care il are abordarea ei. Trebuie mentionat ca majoritatea tipurilor de masaj interactioneaza fascial, dat fiind atot-prezenta ei in organism, dar exista masaje dedicate acestei structuri care scurteaza foarte mult timpul de lucru si maximizeaza eficienta terapeutica. Dintre ele amintim masajul profund al tesuturilor (deep tissue massage – inclus in programa de masaj terapeutic a scolii noastre), manipularile de tip Bowen (vezi: https://adriansava.net/2012/09/13/despre-fascie/ ), masajul micro-fascial (parte din programa cursurilor de perfectionare) – posibil de efectuat si in afectiunile inflamatorii acute si dureri acute.