Afectiunile
inflamatorii afecteaza oameni de toate rasele si varstele. Existand mai multe
feluri de boli inflamatorii, implicit si semnele si simptomele fiecarui pacient
vor fi diferite.
In ultimii ani
s-au realizat numeroase progrese in cunoasterea si descifrarea bolilor
inflamatorii, a cauzelor lor, in folosirea de medicamente si de tehnici
terapeutice din ce in ce mai active.
Ca si bolile
inflamatorii, maladiile reumatismale degenerative pot afecta fie articulatiile
periferice, fie coloana vertebrala. Dintre articulatiile periferice, cel mai
des afectate sunt soldurile, genunchii si articulatiile mici ale degetelor
mainii.
Artroza
soldului, numita si artroza coxofemurala sau coxartroza este una din cele mai
frecvente artroze ale membrelor si este intalnita cu frecventa egala la ambele
sexe.
Din punct de
vedere clinic, coxartroza se manifesta prin dureri in articulatia interesata si
prin impotenta functionala.
Articulatia
coxo-femurala este o articulate mobila si solida, o diartroza, realizata intre
doua suprafete articulare: una sferoida, reprezentata de capul femurului, si cavitatea
articulara, reprezentata de acetabulul coxalului. Articulatia soldului la om
indeplineste functii complexe de suport a greutatii corporale, permitand in
acelasi timp deplasarea corpului.
Artrozele sunt
boli reumatice cronice degenerative intalnite destul de des la persoanele de
peste 50 de ani cu o frecventa in crestere o data cu inaintarea in varsta.
Artroza reprezintã o afectiune degenerativã caracterizata prin alterarea
noninflamatorie a cartilagiului si capsulei articulare, cu leziuni hipertrofice
ale osului epifizar, ce afecteazã cu preponderentã articulatiile supuse la
presiuni mari.
Etiologia
artrozelor nu este suficient cunoscutã. Este unanim acceptat cã artrozele pot
fi secundare unor afectiuni congenitale, metabolice, endocrine sau traumatice
sau pot fi primitive, în care procesul degenerativ nu are o cauzã cunoscutã, ci
implicarea mai multor factori de risc cu potential patogen la un individ
predispus familial.
Procesul patologic
incepe la nivelul cartilajelor articulatiilor, care isi pierde din motive
partial cunoscute, luciul si troficitatea normala. Este perturbata activitatea
metabolica a celulelor cartilaginoase, numite condrocite, ca urmare a acestor
perturbari cartilajul incepe sa se fisureze iar pe suprafata lui se desprind
numeroase fibrile. Consecinta acestor procese patologice este reprezentata de
pierderea luciului caracteristic si de subtierea cartilajului. In mod normal cartilajul
articular protejeaza extremitatile osoase, el permite alunecarea uneia fata de
cealalta.In artroze aceasta alunecare este ingreunata, iar datorita pierderii
netezirii suprafetei se produce o frecare ce accelereaza erodarea cartilajului,
dezgolind osul. Ca urmare a eroziunii cartilajului si proliferarii osteofitice
se produce iritarea unor filete nervoase cu rol hranitor, generate de dureri. Artrozele
afecteaza putine articulatii, de obicei una singura, cel putin in perioada de
debut a afectiunii.
Cel mai des sunt
afectate articulatiile:
Ø Soldul(artroza
coxofemurala sau coxartroza)
Ø Genunchiul(artroza
genunchiului sau gonartroza)
Ø Articulatiile
coloanei vertebrale cu cele trei localizari ale sale,cervicala,dorsala sau
lombara
Ø Articulatiile
mici ale mainilor
Clinica
artrozelor este reprezentata de durerile articulare insotite de diminuarea mobilitatii.
Durerile sunt de intensitate diferita, uneori surde, abia percepute de bolnav, alteori
intense extrem de suparatoare. Durerile din artroze sunt de tip mecanic si sunt
prezentate in conditiile solicitarii articulatiei afectate incetand in repaus. Cu
unele exceptii, durerile nu sunt percepute noaptea iar bolnavii se pot odihni
in bune conditii.
In afara
durerilor, bolnavii de artroza relateaza faptul ca amplitudinea miscarilor
articulatiilor afectate se reduce cu timpul. Spre exemplu, bolnavul cu artroza
a soldului poate avea dificultati in flectarea membrului asa cum se intampla in
unele gesturi obisnuite cum ar fi incheierea sireturilor de la pantofi, pozitia
picior peste picior etc.
Evolutia
artrozelor este cronica, durand perioade lungi de timp. In lipsa unui tratament
adecvat leziunile degenerative se accentueaza de la un an la altul, neexistand
alternativa.(leziunile odata produse nu regreseaza).
Principalul
examen de laborator, util pentru diagnosticul artrozelor este examenul
radiologic. Prin radiografierea articulatiei afectate sunt puse in evidenta
modificarile corespunzatoare leziunilor ca urmare a subtierii cartilajului, spatiul
articular aparand diminuat.
Factori de risc
Vârsta
constituie un factor de risc important, artrozele cresc ca prevalentã dupã 40
de ani, iar dupã vârsta de 50, incidenta lor este foarte crescutã si ea progreseazã
cu fiecare deceniu. Varsta actioneazã prin îmbãtrânire, când tesutul conjunctiv
suferã degenerãri importante.
Sexul reprezintã
un factor de risc inevitabil, femeile fiind mai expuse îmbolnãvirii în
proportie de trei la unu.
Microtraumatismele
repetitive pot sã contribuie la procesul degenerativ al cartilajului si capsulei
articulare.
Traumatismele
majore sunt implicate în geneza artrozei. Astfel, fracturile maleolare duc la
artroze ale gleznei.
Obezitatea,
supraponderea prin surplusul de sarcini ce actioneazã asupra suprafetelor
articulare poate fi un factor de risc evitabil sau modificabil.
Profesia poate
influenta aparitia si localizarea artrozei (la parchetari, mozaicari-
gonartroze, la balerini-artroza gleznei, etc).
Factorii
infectiosi care au determinat artrite infectioase pot altera cartilajul si
constituie premiza pe care se dezvoltã ulterior un proces artrozic.
Factorii
inflamatori pot de asemenea actiona distructiv si produc modificãri
fibro-cicatriciale pe care sã evolueze artrozele secundare.
Factorii
endocrini (acromegalia, mixedemul, menopauza) pot favoriza instalarea leziunilor
de tip artrozic.
Factorii
mecanici, prin care se produc presiuni crescute pe anumite segmente si
articulatii, prin modificãri de staticã, malformatii congenitale pot constitui
factori de risc.
Factorii
metabolici ce actioneazã si dezorganizeazã metabolismul articular (diabet
zaharat, dislipidemii)
Factorii
vasculari ce prin scãderea vascularizatiei la nivelul capsulei si cartilagiului
favorizeazã aparitia artrozelor (ateroscleroza).
Factorii
genetici sunt recunoscuti si inevitabili. Fiica unei mame cu artrozã face boala
de douã ori mai frecvent decât cea cu mamã sãnãtoasã.
Pacientii
artrozici au, de obicei, urmatoarele caracteristici sociologice: anxiosi, chiar
nevrotici, cu o senzatie de permanenta neajutorare, cu o limitare adeseori
marcata a activitatilor zilnice sau de serviciu, cu o limitare a bucuriilor si
satisfactiilor personale.
Artroza
soldului, numita si artroza coxofemurala sau coxartroza este una din cele mai
frecvente artroze ale membrelor si este intalnita cu frecventa egala la ambele
sexe.
Din punct de
vedere clinic, coxartroza se manifesta prin dureri in articulatia interesata si
prin impotenta functionala.
Durerile sunt
resimtite de bolnav in soldul afectat si anume in zona inghinala,cu iradiere
descendenta pe fata anterioara a coapsei,catre genunchi.
Alti bolnavi
resimt durerea in proiectia posterioara a articulatiei, in regiunea fesiera, cu
iradiere descendenta, simuland o lombosciatica.
Durerea este
declansata de mers si se calmeaza prin repaus. In perioada initiala ea este
resimtita numai in timpul mersului pe teren accidentat, dupa o distanta
relative mare. Ulterior, ea apare si in mersul pe teren plat, la distante mici.
Uneori durerea
este mai intensa in timpul primelor miscari, pentru ca dupa aceea sa dispara ca
si cand articulatia si-ar “indeparta rugina”, durerea reapare insa odata cu
obosirea articulatiei afectate , dupa o distanta variabila.
Aparatul
locomotor este constitutit din sistemul osos si sistemul muscular, ambele asigurand
si deplasarea corpului.
Organele de
legatura dintre capetele osoase se numesc articulatii, forma si structura lor
fiind adaptate rolului pe care-1 indeplinesc in organism: de a participa la
miscarile diferitelor segmente ale corpului, de a oferi rezistenta la presiune
si tractiune. Una dintre cele mai importante articulatii este articulatia coxo-femurala.
Articulatia
coxo-femurala este o articulate mobila si solida, o diartroza, realizata intre
doua suprafete articulare: una sferoida, reprezentatade capul femurului, si
cavitatea articulara, reprezentata de acetabulul coxalului. Articulatia
soldului la om indeplineste functii complexe de suport a greutatii corporale,
permitand in acelasi timp deplasarea corpului.
In formarea
articulatiei soldului iau parte doua oase : coxalul (care impreuna cu sacrul
formeaza bazinul) si femurul (osul coapsei ). Ele alcatuiesc articulatia
soldului sau coxofemurala.
Aceasta
articulatie de tip sinovial prezinta suprafete articulare, capsula, ligamente,
sinovie, burelet marginal.
In osul coxal
exista o cavitate denumita cotiloida in care patrunde capul femurului. Extremitatea
superioara a femurului prezinta un cap, capul femural si gatul sau colul, care leaga
capul femural de corpul osului. Intre capul si corpul femurului se formeaza un
unghi deschis care, in mod normal, masoara 126-130 grade. Orice modificare in
deschiderea acestu iunghi mareste solicitarea cartilajelor favorizand astfel dezvoltarea
artrozei.
SIMPTOME
SI SEMNE CLINICE
Primele semne
sunt necaracteristice si se anunta vreme indelungata prin dureri in jurul articulatiei
soldului, iradiind la distanta de-a lungul coapsei sau la nivelul regiunii
interne a genunchiului.
Alteori bolnavul
are dureri la nivelul plicii inghinale sau in muschii fesieri. Durerile
iradiate de-a
lungul coapsei
si la nivelul regiunii interne a genunchiului sunt inselatoare atribuindu-le
fie unei
nevralgii
sciatice, fie unei artroze a genunchiului.
Concomitent cu
primele dureri de avertisment, bolnavul observa aparitia dificultatii in mers, la
urcatul
scarilor, pe teren accidentat sau la intrarea intr-un vehicul. Pentru evitarea
dificultatii la
urcatul
scarilor, bolnavul se serveste de membrul inferior sanatos pe care-l foloseste
primul,
tragand sau
tarand dupa aceea pe cel bolnav.
Un alt semn care
tradeaza dificultate in functionarea articulatiei soldului se observa in
momentul incaltarii. Datorita faptului ca bolnavul nu-si poate indoi coapsa,
trunchiul se ajuta flexand puternic genunchiul atunci cand trebuie sa incheie
sireturile sau sa se incalte. Daca bolnavul se autoexamineaza, constata ca nu
poate indeparta sau apropia genunchii.
La aceste
simptome se adauga redoarea (intepenirea)
mai ales matinala sau dupa repaus
prelungit,
dificultate comuna tuturor artrozelor.
Progresiv, daca
bolnavul nu consulta medicul (fapt des intalnit in practica curenta), apar
contractruri si apoi atrofii
ale muschilor fesieri si ai coapsei, rezultat al pozitiei vicioase si a
reducerii
miscarilor din articulatia soldului.
Pot aparea crepitatii
(zgomote) la miscare sau mobilizare.
Netratata
corespunzator, in evolutia coxartrozei apar procese de osteofitoza marginala
la nivelul articulatiei in paralel cu gradul de distructie al cartilajului
articular si in acord cu incercarea de a se asigura congruenta articulara;
mobilitatea este afectata substantial; in fazele avansate se instaleaza procese
de anchiloza fibroasa si osoasa.
Examenele de
laborator nu sunt semnificative, astfel viteza de sedimentare (VSH) este
normala, iar la persoanele obeze intalnim cresterea valorilor colesterolului, a
lipidelor si acidului uric sau a glicemiei.
Examenul
radiografic al articulatiilor soldului evidentiaza la inceput ingrosari ale
marginii cavitatii cotiloide, largirea sau ingustarea unghiului colului
femural, diminuarea spatiului articular, osteocondensare marginala, osteofitoza
marginala, etc.
Tratamentul
artrozei de sold are mai multe obiective. Printre acestea amintim:
·
Indepartarea
cauzelor care modifica mecanica articulara (luxatia congenitala, coxa vara,
coxa valga,
obezitatea);
·
Combaterea
contracturii musculare, calmarea durerilor, restabilirea functiilor articulare
prin gimnastica
si reeducarea mersului;
·
Refacerea
structurii biochimice a cartilajului articular;
Toate aceste
obiective terapeutice vor fi individualizate de la caz la caz si succesul
depinde de
prezentarea la
medic a pacientului de la primele simptome.
In legatura cu
restabilirea mecanicii articulare un prim obiectiv, va fi indreptat asupra combaterii
obezitatii care mareste solicitarea mecanica.
Bolnavii cu obezitate
si coxartroza vor reduce din ratia alimentara: produsele zaharoase,
gemurile, siropurile, prajiturile, pastele fainoase, consumul exagerat
de paine, grasimea animala si carnea grasa.
Pentru
diminuarea apetitului vor manca mese dese cu continut redus (cantitati mici de
alimente
din 3 in 3 ore:
mere, salate verzi, rosii, iaurt, ceai indulcit cu zaharina, etc.). Scaderea in
greutate a bolnavului cu coxartroza influenteaza radical simptomatologia
dureroasa si dificultatea la mers, prin reducerea sarcinilor pe care le suporta
articulatia coxofemurala.
Alte obiective
de restabilire a mecanicii articulare consta in combaterea piciorului plat,
corectarea
inegalitatii lungimii membrelor inferioare prin confectionara incaltamintei
ortopedice.
Contractura musculara
se va combate prin procedee fizioterapice (ionizari decontracturante,
curenti
diadinamici, impachetari cu parafina, etc.) si masaj terapeutic.
Rezultate bune
se obtin cu ajutorul masajului, kinetoterapiei si a gimnasticii
medicale.
Kinetoterapia si
gimnastica medicala va avea drept scop intarirea musculaturii coapsei si
soldului, prin miscari de apropiere, departare sau rotare a coapselor.
Sportul cu
bicicleta este foarte indicat pentru ca despovareaza articulatia coxofemurala
de efectul ortostatismului si ajuta la tonifierea musculaturii coapsei si
soldului. Se va avea grija ca pedala in partea afectata sa fie ceva mai inalta
decat la membrul inferior sanatos.
Hidrotermoterapia
si balneoterapia au
un bun efect decontracturant si sedative. Aceste efecte se pot obtine prin bai
calde, inotul in bazine incalzite si tratamente balneare. Daca bolnavul nu este
hipertensiv sau coronarian, poate beneficia de tratamente balneare in
urmatoarele statiuni: Bazna (cu ape iodate) pentru bolnavii care au obezitate
si insuficienta tiroidiana sau in statiuni cu ape sulfuroase: Herculane,
Pucioasa, Mangalia, Govora (ape sulfuroase si iodate).
Bolnavii cu
coxartroza secundara, dupa fracturi de col femural sau luxatii congenitale,
beneficiaza de tratament heliomarin la Eforie sau Techirghiol.
In timpul curei
balneare nu se va neglija gimnastica medicala.
Indicatiile de
tratament balnear se vor face numai de catre medicul curant in raport cu
fiecare
forma de
coxartroza, in parte, tinand cont si de bolile secundare pe care le poate avea
pacientul.
Tratamentul
medicamentos al
contracturii musculare si a durerii se va face cu blocaje
periarticulare
cu xilina sau procaina 1% injectabil, administrare de miorelaxante orale.
Tratamentul
durerii va fi stabilit de medicul specialist, indicandu-se de la caz la caz
unele din
preparatele de
mai jos: indometacin, supozitoare cu fenilbutazon, aspirina, etc
(antiinflamatorii
nesteroidiene=AINS)
Tratamentele
uzurii cartilaginoase se fac fie cu preparate de iod (iodazin) injectii
intraarticulare cu extracte de mucopolizaharide (solutii vascoelastice),
extracte totale de cartilaj, etc.
Preparatele
romanesti Pelox (extract din namolul de la Techirghiol) sau Gerovital,
administrate sub forma injectiilor periarticulare si-au dovedit eficienta
biotrofizanta si sedativa.
In formele
avansate sau pentru corectarea luxatiei congenitale si a defectelor de
angulatie a colului femural sunt indicate interventiile chirurgicale.
Pentru a nu se
ajunge la aceste stari avansate, va trebuie sa descoperim si sa combatem
precoce luxatiile congenitale, defectele de statica ale membrelor inferioare si
ale piciorului, obezitatea, etc.
Dupa fracturile
de col femural se va urmari combaterea inegalitatii in lungimea membrului
afectat, prin gheata ortopedica si inceperea gimnasticii medicale, imediat ce
aparatul gipsat a fost indepartat
.
Se discuta
adesea in contradictoriu daca bolnavii care sufera de coxartroza trebuie sau nu
sa
utilizeze
baston. De obicei, bolnavele si persoanele mai tinere resping din
"cochetarie" folosirea
bastonului.
Medicii considera ca bastonul este indicat, pentru motivul ca ajuta la
despovararea
articulatiei
soldului prin introducerea unui sprijin. De asemenea, mersul sprijinit in
baston, solicita mai putin musculatura soldului afectat, combatand in acelasi
timp contractura si durerea, care apar dupa curse mai lungi.
Este bine ca
bolnavii sa evite mersul pe teren accidentat. In rest, plimbarile cu pasi mici,
sprijinit in baston, combat atrofia musculara si asigura prin mobilizarea
articulara, nutritia cartilajului.
Imobilizarea la
pat din cauza durerii este contraindicata, prin efectul negativ asupra
fiziologiei
articulare si
musculare.
Fazele avansate
beneficiaza de tratament chirurgical protetic – protezare de sold.
PROFILAXIE SI PREVENTIE, SFATURI PENTRU BOLNAVI
PROFILAXIE SI PREVENTIE, SFATURI PENTRU BOLNAVI
Unul din cele
mai importante sfaturi pentru bolnavi este sa consulte medicul imediat ce apar
dureri persistente la sold sau in coapsa, insotite de dificultate la urcatul
scarilor.
Pentru combaterea
luxatiei congenitale, parintii trebuie sa anunte medicul pediatru, daca observa
inegalitate in lungimea membrelor inferioare sau nesiguranta in mers sau mers
schiopatand la copii sub varsta de un an. Luxatia congenitala la copii este
curabila daca se incepe tratamentul de la aceasta varsta.
Tot din prima
varsta a copilului, trebuie descoperite si tratate malformatiile si tulburarile
statice
ale piciorului
(picior equin, picior plat, picior valg, etc.), genunchiului (genu valgum, genu
varum) si soldului (coxa valga, coxa vara).
Trebuie sa se
trataze obezitatea sau tendinta de ingrasare din copilarie, pentru a se evita
impovararea articulatiei soldului si defectele de angulatie ale colului
femural.
Dupa fracturi
ale colului femural, imediat ce s-a scos aparatul gipsat, bolnavii trebuie sa
se adreseze centrelor medicale de recuperare si balneo-fizioterapie, perseverand
in executarea programului zilnic de gimnastica. In acelasi timp trebuie sa se
evite supraalimentatia pentru a combate efectele negative ale obezitatii.
Ciclismul sau
miscarile de pedalare la bicicleta ergonomica trebuie practicat constant de
bolnavii cu coxartroza,la toate varstele.
Masajul este foarte important deoarece tonifica muschii, ii
decontractureza, previne hipotrofia musculara din vecinatate si diminuiaza
durerile la nivelul articulatiei.
Impotriva redorii articulatre, al doilea element important al
deficitului functional a1 bolnavului, kinetoterapia este arma terapeutica de
baza care permite recastigarea unor amplitudini functionale. Ca regula
generala, sensul miscarii va fi in sens opus tendintei naturale a bolii de
limitare a miscarilor.
Asadar, mobilizarea pasiva va insista pe miscarile de extensie,
abductie si rotatie interna. Greu de recuperat mobilitatea intr-o articulatie
in care deja redoarea s-a instalat.
Mobilizarea pasiva insoteste masajul, dupa tractiunea si comprimarea
articulatiei.
Ø flexia soldului cu pastarea lordozei fiziologice;
Ø adductia soldului fara participarea patratului lombelor (adica fara ascensiuneahemibazinului);
Ø rotatie pura, izolata strict in articulatia coxo-femurala, fara a rota intreg bazinul.
Chiar daca nu se
promite vindecarea bolilor reumatice degenerative este totusi recunoscut faptul
ca inrautatirea si avansarea acestora poate fi profund incetinita ba chiar
stopata in unele cazuri. Pe langa tratamentele medicamentoase, kinetoterapie,
dieta si un stil de viata echilibrat, masajul terapeutic este recunoscut ca
avand un rol major in imbunatatirea starii de sanatate a pacientului.
Masajul
terapeutic recuperator este o forma de tratament simptomatic, el neadresandu-se
direct afectiunii ci incercand sa diminueze si sa combata simptomele prin care
acestea se manifesta.
