Consumul de apa si masajul

Consumul de apa si masajul

Apa este constituentul universal al organismelor vii ale Terrei. In acelasi timp e o substanta unica, prin capacitatea miraculoasa de memorare si transmitere de informatii fara a-si schimba proprietatile chimice ci doar  inlantuirea moleculelor. Masaru Emoto a evidentiat formele diferite ale cristalelor de gheata in functie de informatia continuta.

Apa este amprentata diferit de ganduri, sunete si emotii, a caror vibratii si informatii le inmagazineaza; emotiile pozitive, de vibratie inalta, “amprenteaza” apa intr-un fel armonic (cristale cu forma simetrica si armonica), pe cand cele negative, de vibratie joasa, sunt evidentiate prin cristale neregulate, destructurate.

Apa transmite mai departe informatiile pe care le inmagazineaza; este descris un caz extrem de “otravire cu apa pura” , cu apa “expusa” unor dezbateri intense referitor la realizarea unei arme chimice de distrugere in masa; apa a stationat in carafa pe masa dezbaterilor, iar in final, consumata, a dus la otravirea consumatorilor. La polul opus, apa “binecuvantata” are efecte de alinare, ameliorare a afectiunilor, rezistand si mai mult timp fara sa sufere modificari ale proprietatilor sale.

Se vorbeste de apa structurata, sau chiar intens structurata, ca fiind o apa pura cu proprietati “miraculoase” asupra organismelor vii; ea intensifica cresterea plantelor, are proprietati vindecatoare si energizante. O astfel de apa se mai gaseste in rarele surse pure de apa potabila (apa straveche care nu a intrat in circuitul actual – nu a mai ajuns la suprafata pamantului) sau se obtine in structuri piramidale eficiente.

Pe de alta parte apa, ca si constituent majoritar in corpul omenesc (70 – 90%, functie de varsta) mediaza toate procesele care au loc inspre/dinspre celula; apa asigura fluiditatea sangelui, mediaza hranirea celulara, preia produsii celulari, atat cei utili cat si deseurile; persoanele deshidratate (al carui corp are continut mai mic in apa decat cel necesar) vor avea sangele “ingrosat”, hranirea celulara va fi ingreunata, toxinele nu vor putea fi evacuate corespunzator (generand aciditate si suferinta celulara), iar regenerarea celulara va fi afectata; deshidratarea cronica va genera distructii celulare si cresterea colesterolului (a grasimilor din sange la modul general) – modificare adaptativa menita sa impiedice moartea celulara prin deshidratare; subiectul cu deshidratare cronica va avea un somn ineficient, iritabilitate nervoasa, tendinta spre depresii, predispozitii pentru aparitia calculilor biliari si renali, tendinta pentru artroze si hernii de disc, iar in timp dezvolta hipertensiune arteriala esentiala (datorita distrugerii unitatilor de filtrare renale).

Sub aspect energetic apa (prin dilutia electrolitica pe care o realizeaza) asigura descarcarea “reziduurilor“ energetice celulare si eliberarea corpului de energii stagnante.

Cantitatea de apa simpla, slab mineralizata (oligominerala), necesara unui corp adult pentru buna lui functionare este variabila functie de greutate, efort, temperatura mediului ambiant si difera uneori foarte mult de cei “minimum 2 litri de lichide pe zi”; apa e necesar sa fie consumata simpla si nu “ocupata” ca in sucuri, supe, ciorbe, cafea, bere, etc, (orice mai concentrat decat apa simpla va necesita apa suplimentara pentru diluare!); necesarul uzual variaza intre 40 si 50 ml/kgcorp/zi, in conditii de efort mediu si ambient cu 24⁰C.

Pentru a putea fi utila organismului apa trebuie consumata adecvat, nu prea rece, nu prea calda, in cantitati mici si intr-o dispozitie pozitiva (de multumire); apa trebuie “savurata” avand in vedere imensele beneficii pe care le aduce corpului; bauta grabit si intr-o stare de incordare si stress apa poate “otravi” corpul.

In cazul deshidratarii cronice (in care afirmatiile auzite frecvent sunt “nu pot sa beau mai mult de..”, “nu simt nevoia sa beau apa”, etc) rehidratarea, in conditiile consumului adecvat de apa, se produce treptat, pe parcursul a 3 – 4 saptamani. Reluarea consumului de apa se poate face gradat, crescand doza zilnica treptat spre media zilnica necesara.

Maseurul trebuie sa fie constient ca fara o hidratare corespunzatoare a propriului corp se expune riscului “supraincarcarii” cu energiile uzate ale pacientului si “supraincarcarii” pacientului cu propriile sale energii uzate, dincolo de suprasolicitarile neadecvate ale propriilor cartilagii deshidratate. Din acest punct de vedere pacientul ar trebui sa stie ca un maseur in stare de deshidratare cronica e mai periculos decat lipsa masajului, deoarece el vehiculeaza energiile uzate ale pacientilor de la unii la altii, corpul nepermitandu-I descarcarea.

De asemenea pacientul trebuie informat asupra consecintelor deshidratarii cronice, si incurajat si verbal si prin propriul exemplu sa ajunga la consumul adecvat de apa, si de asemenea ca in lipsa reluarii hidratarii efectele benefice ale masajului devin discutabile si incerte.

Masajul de drenaj limfatic

Drenajul limfatic manual este unul din masajele cele mai speciale, ca si tehnicile de masaj din care face parte (tehnicile speciale de masaj), datorita efectelor ample de regenerare pe care le induce; se activeaza si intensifica circulatia limfatica la nivel multiplicat de 20 ori fata de normal, hranirea tesuturilor se normalizeaza, iar regenerarea celulara (intinerirea celulara) se amplifica de cateva ori fata de normalul perturbat.

Deosebit de eficient terapeutic si indicat in marea majoritate a afectiunilor, acest tip de masaj este destul de putin cunoscut si practicat, datorita cerintelor speciale pentru maseur – stapanirea ritmurilor lente de lucru si a calmului profund; ca si in viata de zi cu zi, starea de calm este “dusmanul” maseurului agitat, care va prefera ritmurile rapide de lucru si astfel nu va avea nici o eficienta in masajul de drenaj limfatic; din acest motiv, al aparentei lipse de eficienta terapeutica, maseurul agitat nu va avea aplecare spre practicarea acestui tip de masaj, pe care il va exclude treptat din arsenalul sau.

Circuitul limfatic, a carui importanta a fost evidentiata relativ recent fata de restul structurilor corpului, face parte din sistemul circulator al fluidelor corpului, impreuna cu sistemul sanguin, dar spre deosebire de acesta este unidirectional (dinspre tesuturi spre venele de la baza gatului), nu dispune de o pompa si vehiculeaza un volum de lichide de aproape 2 ori mai mare. Pe traseul vaselor limfatice se gasesc ganglioni limfatici, alcatuiti din tesut limfoid, cu rol in distrugerea resturilor celulare (proprii sau/si infectioase), producerea de limfocite si anticorpi (rol imunitar); astfel ca devine evident ca stimularea circulatiei limfatice are efecte deimbunatatire a imunitatii.

Formarea limfei incepe in spatiul intercelular prin capilarele limfatice, vase care permit, spre deosebire de cele sanguine, trecerea resturilor celulare (celule proprii degradate prin imbatranire sau lezate si agenti infectiosi); urmeaza apoi vasele limfatice (colectori) mici, mijlocii si mari; cele doua colectoare mari dreneaza limfa in mod inegal si deschid (conflueaza) la baza gatului, in sistemul venos, la intersectiile dintre venele jugulare si cele subclavii. Ganglionii limfatici de pe traseu au rol de filtre si ingreuneaza circulatia limfei; acest lucru, impreuna cu absenta unei “pompe” de mobilizare, fac ca limfa sa circule cu viteza foarte mica (aprox. 10 cm/min in stare de veghe) si cu debit redus (aprox 2l de limfa sunt circuitati zilnic in conditii de activitate). Viteza de formare a limfei (prin trecerea lichidelor din spatiile dintre celule in capilarele limfatice) are o influenta covarsitoare asupra curatarii si hranirii celulare; in limfa trece o parte considerabila din toxine si din produsii de metabolism celular; o viteza adecvata de formare a limfei va “curata terenul” si “va face loc” substantelor trofice (de hranire) si oxigenului livrate catre celule de capilarele sanguine arteriale; astfel sefaciliteaza procesul de hranire si regenerare celulara.

Componenta limfei este asemanatoare cu a plasmei sanguine, dar are un continut proteic mai mic, un continut lipidic uneori mai mare (teritoriul digestiv) si ca elemente celulare contine doar limfocite. Majoritatea tesuturilor corpului dispun de vase limfatice; exceptie fac tesuturile dure (osos, cartilaginos, cornos – unghii, par); tesutul nervos dispune de vase limfatice la periferia invelisurilor sale (meninge, teci).

Este foarte important de luat in considerare fragilitatea si sensibilitatea crescuta a vaselor limfatice; peretii lor sunt mult mai subtiri decat ai vaselor sanguine si pot fi lezati usor; pe de alta parte “ritmurile rapide” determina inchiderea vaselor mici si mijlocii – stresul, agitatia, cu toata gama de emotii “negative” (factori psiho-emotionali), manevrele rapide si intempestive de masaj(factori fizici), diminuarea fluidelor corpului prin deshidratare cronica (lipsa de apa) – determina o inchidere globala a vaselor limfatice mici si mijlocii, si prin aceasta, o diminuare considerabila a circulatiei limfatice la nivel general; in acest sens subliniem efectul contraproductiv al masajului in ritm rapid (masajul clasic de relaxare, masajul sportiv, masajul anticelulitic clasic, etc) si al sportului dinamic. La polul opus, “ritmurile lente” – starea de relaxare psiho-mentala si fizica, manevrele blande si lente de masaj – vor determina reflex deschiderea colectorilor limfatici mici si mijlocii si intensificarea ritmului si volumului circulant de limfa.

Sistemul limfatic poate fi asemanat cu o structura extrasenzitiva care functioneaza optim la ritmuri lente (frecvente joase, asemanatoare undelor alfa cerebrale); miscarile lente, detensionarea musculara, starea de relaxare, somnul de calitate, manevrele blande, ritmice si lente de masaj – vor avea un efect pozitiv asupra circulatiei limfatice – in mod direct, dar mai ales in mod reflex (mediate de sistemul nervos).

Masajul de drenaj limfatic se adreseaza teritoriului limfatic superficial (dintre muschi si piele), grupelor ganglionare limfatice accesibile si zonelor reflexe limfatice. Starea de calm profund al maseurului, precum si modul de lucru adecvat sunt obligatorii pentru a se putea produce activarea circulatiei limfatice a pacientului. Pacientul este adus si el intr-o stare de relaxare profunda (asemanatoare transei) in care se activeaza sistemul vegetativ parasimpatic si regenerarea celulara. In acest sens putem spune ca nici un aparat de drenaj limfatic nu poate atinge eficienta masajului de drenaj limfatic manual, deoarece “mecanicul simplu” nu reuseste decat sa goleasca limfa preexistenta in vase, pe cand mecanismele reflexe activate in drenajul limfatic manual deschid vasele si determina absorbtia limfei prin ele.

Avand in vedere detoxifierea, intensificarea hranirii si a regenerarii celulare, precum si mobilizarea masiva a fluidelor corpului, drenajul limfatic manual are foarte putine limite, el fiind indicat atat pentru omul in aparenta sanatos cat si pentru omul bolnav, uneori constituind o optiune obligatorie pe termen lung (limfedem de diverse cauze).

Masajul in bariera structurala

Departe de interpretarea lui mecanicista – masajul poate fi extins ca amplitudine, efecte, impact – dincolo de zona fizica de lucru. Acest lucru necesita o adaptare perfecta la conditiile structurilor fizice.
Fiecare pacient e diferit, prezinta aspecte si reactivitati diferite; tesuturile pot fi mai groase sau mai subtiri, mai dense sau mai laxe, mai mult sau mai putin tensionate, cu particularitati de configurare in functie de afectiune, cu reactii de raspuns mai rapide sau mai lente.
Comun tuturor este prezenta “barierei de tensiune structurala” ca rezultat al gradului de stress acumulat si posibilitatea acesteia de a fi desfacuta la abordarea potrivita.
Orice structura din organism este coordonata de sistemul nervos central (“centrala” de coordonare structurala), orice modificari (si intr-un sens pozitiv si in celalalt) aparute la nivelul structurii (in tesuturi) fiind rezultat al interventiei adaptative si reglatoare a sistemului nervos. Altfel spus organismul, prin sistemul nervos central, receptionand stress-uri psiho-emotionale sau fizice, se va adapta si va efectua compensari; compensarile vor conduce la modificari ale echilibrului tensional mio-fascio-articular cu aparitia tensionarilor compensatorii; unele structuri se vor tensiona, altele se vor slabi in tensiune. Aceste mecanisme de tensionare structurala raspund nevoilor organismului in noul echilibru de compensare, inchizand anumite circuite ale energiei si amplificand altele, astfel incat organele si sistemele sa faca fata dezechilibrului survenit; se ajuge ca structurile afectate sa le “paraziteze” pe cele sanatoase ca sa poata sa-si pastreze functiile.
Zonele de tensiune structurala reprezinta chei de intelegere a modificarilor survenite si, in acelasi timp, chei de revenire/trecere catre un nou echilibru functional. Sub-stimularea acestor zone nu determina efecte, supra-stimularea lor tensioneaza suplimentar si traumatizeaza tesuturile. Abordarea potrivita a acestor zone – masajul in “tensiunea structurala” –, precum si intercorelarea lor, determina sistemul nervos sa reseteze parametri de tensiune, sa deschida caile energetice afectate si sa genereze un nou echilibru functional.
Masajul in bariera structurala este un masaj de finete, constanţa si precizie cu rezultate rapide, spectaculoase si de durata.

Masajul anticelulitic – mit si realitate

Atat de dorit, incarcat cu atatea asteptari, atat de solicitat, masajul anticelulitic face parte din gama masajelor terapeutice, desi in practica el este aplicat de cele mai multe ori singular, in afara unei conduite terapeutice si fara respectarea caracteristicilor tesuturilor carora i se adreseaza.

Fenomen “cultural” pe care se cheltuie sume imense de bani – celulita este o afectiune a tesutului celular subcutanat si a tegumentului caracterizata prin schimbari structurale care modifica aspectul si relieful pielii, iar in faze avansate culoarea tegumentara si densitatea tesuturilor (crestere).

Cauze secundare de producere a acestei afectiuni, in afara celor medicale (boli endocrine, post-iradieri, traumatisme, etc), sunt mediatizarea intensa a acestui subiect (impact cultural), alimentatia nesanatoasa (de tip fast-food, combinatii alimentare interzise si majoritatea alimentelor din supermarket-uri, care contin conservanti), regimul sedentar de viata si lipsa recreerilor in spatii verzi , perturbatiile electromagnetice generate de aparatura electronica (indeosebi telefoane mobile), deshidratarea cronica (in lipsa aportului corespunzator de apa), stressul, incaltamintea neadecvata.

Cauza principala si de intretinere a celulitei o constituie autorespingerea corpului cu specificitate in zonele in care se va manifesta/este prezenta afectiunea; la baza stau complexele dezvoltate o data cu mutarea accentului de la frumusetea interioara( perceptie-simtire a corpului insotita de caldura-bucurie) la frumusetea exterioara (standarde de frumusete cultivate de mass media, creditarea parerilor celor din jur, etc).

Segmentul de corp respins este considerat exclus din intregul functional al organismului; circulatia “sevelor” in zona scade: fluxurile energetice si nervoase slabesc, circulatia limfatica este afectata (se inchid vase limfatice, limfa stagneaza), are loc o stagnare a toxinelor, iar hranirea zonei se desfasoara cu dificultate.

In evolutia acestei stari manifestarile se accentueaza dand nastere la fibrozari si retractii ale fibrelor conjunctive de sustinere a pielii (deprimand tegumentul –impropriu denumit aspect al “cojii de portocala”) si la aglomerari ale celulelor adipoase sub forma de noduli. In timp, fibrozarea duce la tulburari accentuate de hranire si la instalarea modificarilor ireversibile.

Ca particularitate a tesuturilor in care apare celulita (tesut celular subcutanat, tesut adipos) este slaba vascularizare sanguina si bogata vascularizatie limfatica, avand in vedere ca o parte considerabila a limfei corpului circula pe la acest nivel; acest aspect explica secventa de generare a celulitei prin blocajul limfatic regional, afectarea circulatiei limfatice la acest nivel inducand tulburari de troficitate intr-o proportie mai mare decat in alte tesuturi ale corpului.

De asemenea tot aceasta particularitate a bogatiei vaselor limfatice comparativ cu cele sanguine, si a secventei limfatice de generare a celulitei, conduce la specificul masajului corect in celulita; el este unul adresat preponderent reluarii circulatiei limfatice, cu manevre blande, de presiune usoara/medie, in ritm lent(vezi masajul de drenaj limfatic); manevrele rapide si energice de masaj, precum si cele de profunzime mare (masaj anticelulitic larg raspandit) vor determina intensificarea circulatiei sanguine, (slab reprezentate la acest nivel), dar inchiderea vaselor limfatice, si mentinerea blocajului limfatic, accentuand pe termen lung manifestarile celulitei.

Mai mult decat atat, masajul anticelulitic in forta, bazat pe logica mecanica “cu cat mai mult, mai repede si mai insistent – cu atat mai bine si mai repede scapam de celulita” – conduce la rupturi ale vaselor capilare sanguine si limfatice si la constituirea cicatricilor subcutanate persistente; invinetirea zonelor masate, rezultat atat de apreciat de o buna parte a consumatorului feminin de masaj anticelulitic ca “masura a eficentei masajului” – este rezultatul traumatizarii tesuturilor de catre maseuri incompetenti si iresponsabili.

Masajul anticelulitic corect, executat cu manevre blande, de presiune usoara/medie, in ritm lent, in sensul circulatiei limfatice, determina raspunsul centrilor nervosi si produce destinderea tesuturilor afectate, redarea elasticitatii tesutului conjunctiv, dezagregarea nodulilor adiposi, reluarea circulatiei limfatice si a hranirii locale. Pielea isi schimba textura si supletea (efect de intinerire), tesutul celular subcutanat se uniformizeaza si scade in grosime prin redistribuirea celulara si lichidiana care se produce.

Masajul anticelulitic nu determina subtierea stratului de tesut adipos; practicat repetat si sistematizat, el poate conduce la redistribuirea tesutului adipos – remodelare corporala (schimbarea formei suprafetei corporale).

Masajul anticelulitic nu conduce la scaderea in greutate in mod direct; pierderea in greutate (daca se produce) este rezultat al armonizarii circulatiei energetice la nivelul meridianelor si al organelor interne, si implicit al modificarilor de metabolism induse.

Grasimea vie a corpului (de depozit) nu se “topeste” la caldura, prin frecarea viguroasa a pielii sau framantarea energica a ei; utilizarea grasimilor este coordonata de mecanisme complexe neuro-hormonale; in schimb masajul practicat in acest fel distruge celule, rupe tesuturi, producand inflamatii, si poate genera, aplicat repetat, cicatrici subcutanate persistente.

Cremele iuti folosite in acest tip de masaj activeaza circulatia sanguina dar inhiba circulatia limfatica, deci sunt contraproductive pentru celulita; acelasi efect il au excesul de caldura sau de rece, vasele limfatice fiind foarte reactive la orice tip de exces. Folosirea materialelor dure (masajul cu bete de bambus, etc) sunt percepute de structurile limfatice drept agresiuni, de asemenea expun tesuturile riscului de traumatizare.

Celulita are un impact important psihic, legat de reprezentarea exterioara a standardului de frumusete, darimpactul major este pe planul sanatatii si echilibrului corpului; zonele afectate preponderent de celulita (coapse, fese, abdomen) sunt strabatute de meridiane energetice importante (responsabile de buna functionare a unor organe interne) care sunt afectate in functionare de prezenta celulitei, durerea spontana sau aparuta la palpare fiind edificatoare pentru blocajele energetice.

Abordarea optima a celulitei prin masaj , in modul in care sa fie rezolvatele secventele de generare, se face combinand masajul anticelulitic cu drenajul limfatic regional. Pacientii trebuie constientizati asupra aspectelor de autorespingere si reinvatati sa-si respecte corpul in aspectele esentiale.

Masajul fascial – masajul „cheie de boltă” a abordării terapeutice

Exista doua intelesuri principale ale termenului fascie. Primul, clasic si static, este cel al anatomiei medicinii alopate – anatomia cadavrului inert, imobil si rigid – si se refera la invelisurile muschilor si prelungirile lor dintre fasciculele si fibrele musculare.
Intelesul care surprinde aspectele ei vii si dinamice este cel oferit de osteopatie si disciplinele medicale alternative – fascia fiind considerata o retea structurala unitara 3D, asemanatoare panzei de paianjen (sub aspect microscopic), care gazduieste, imbraca si sustine – de la nivel micro la nivel macro – toate celulele, tesuturile si organele corpului uman – jucand rolul unei matrice extracelulare, si aflata intr-o miscare complexa continua.
Pe langa intelesul clasic referitor la invelisurile muschilor, sistemul fascial contine si tendoanele, ligamentele, bursele; capsulele organelor interne, peritoneul, mezenterul, care sustin organele intraabdominale; pericardul, pleura, elemente ale mediastinulului, care sustin organele in cavitatea toracica; foitele meningeale, din jurul creierului, maduvei spinarii si a nervilor; vasele de sange. In sens mai larg, avand origini embriologice comune mezodermale, sistemul fascial face parte si din cartilagii, oase si ajunge sa inveleasca chiar fiecare celula. Dezvoltarea lui incepe la 2 saptamani ca un gel fibros care invadeaza si inconjoara toate celulele, apoi sufera progresiv plicaturari si intrepatrunderi ajungand sa alcatuiasca straturile complexe prezente in organismul adult.
Considerata un tesut moale, alcatuita din colagen (generator de rezistenta), elastina (generatoare de elasticitate sau flexibilitate), reticulina si polizaharide (captatoare de apa), in proportii variabile in functie de tesut si starea lui – fascia face parte din toate structurile corpului (tesuturi, organe, vase de sange, nervi, etc) ca un tot unitar si in acest fel le coordoneaza activitatea atat direct cat si indirect.
Fascia este intr-o miscare „unduitoare” continua prin componentele ei, chiar daca in aparenta corpul se pastreaza imobil, in viziune osteopatica aceasta fiind alimentata si intretinuta de”miscarile” sistemului nervos central. Miscarea libera fasciala este ceea ce caracterizeaza corpurile vii si sanatoase; absenta miscarii fasciale este un atribut al nefiintei; restrictia de miscare fascala defineste dezechilibrul functional si, ulterior, boala.
Aspecte uimitoare ale miscarii fasciale le puteti vedea accesand: https://www.youtube.com/watch?v=qSXpX4wyoY8
Fascia furnizeaza organismului forta, sprijin, elasticitate si amortizare; creaza si sprijina forma de baza a tesuturilor – preia, distribuie si se adapteaza la stressurile fizice (suprasolicitari, traumatisme, etc); rigiditatea fasciala poate conduce la aderente, rupturi musculare, ligamentare, fracturi de stress. Fibroza, atrofia, scurtarile sunt rezultate ale adaptarilor disfunctionale.
Deoarece inconjoara fiecare celula – fascia joaca un rol major in transportul fluidelor vitale; cand este sanatoasa si hidratata fascia mentine apa la nivel celular, este maleabila si se misca bine in timpul mobilizarilor; starea de hidratare a fasciei permite schimburile nutritive si a produsilor de metabolism; in caz contrar ea devine rigida, fibrotica si aderenta la celulele si tesuturile din jur – perturband hranirea celulara.
Fascia functioneaza ca un amortizor pentru socuri prin capacitatea ei de a se transforma de la o consistenta solida la una de tip gel (pe baza proprietatilor elementelor ei componente si in cazul unei hidratari adecvate). Aceasta actiune se refera si la organele interne.
Prin structura ei plastica fascia se adapteaza corespunzator la miscarile si modificarile din organism, fiind implicata in toate aspectele miscarii; acoperind totul in corp, fiind plicaturata, tridimensionala, puternica – ea poate dispersa fortele la distante mari de zona de actiune.
Fascia este responsabila de buna functionare a fiecarui tesut si fiecarui organ prin sustinerea pe care o ofera in cazul flexibilitatii ei sau disfunctiile generate de rigiditatea pe care o poate dezvolta.
Ca o structura arhi-raspandita in organism fascia are interconexiuni cu meridianele energetice, de cele mai multe ori punctele esentiale de restrictie fasciale fiind puncte blocate de pe meridiane.

O fascie care nu se poate adapta corespunzator la solicitari, fascia disfunctionala (deshidratata, rigidizata, tensionata deja, etc) poate suferi leziuni severe; ea poate sa se erodeze, sa se calcifice; poate conduce la modificari posturale si chiar dezalinieri structurale, poate disloca oase; se poate genera toxicitate, sensibilitate locala si durere, aceasta putand fi resimtita si la distanta de zona afectata; fascia afectata poate fi cauza de pierdere a flexibilitatii, tulburari de mers, dislocare de organe, oboseala, depresie; este accelerat procesul de imbatranire.
Contracturile musculare coexista cu tensionari fasciale, abordarile fasciale conducand la decontracturare rapida.
Traumatismele, inteparea fasciei, se transmit la distanta de locul afectat, modificand tensiunea si, implicit flexibilitatea, cu repercursiuni pe structurile/organele locale; si astfel se pot explica corelarile intre organele interne si structuri somatice aflate la distanta.

Fascia este o structura implicata in toate dezechilibrele functionale si structurale ale corpului viu de unde si impactul imens terapeutic pe care il are abordarea ei. Trebuie mentionat ca majoritatea tipurilor de masaj interactioneaza fascial, dat fiind atot-prezenta ei in organism, dar exista masaje dedicate acestei structuri care scurteaza foarte mult timpul de lucru si maximizeaza eficienta terapeutica. Dintre ele amintim masajul profund al tesuturilor (deep tissue massage – inclus in programa de masaj terapeutic a scolii noastre), manipularile de tip Bowen (vezi: https://adriansava.net/2012/09/13/despre-fascie/ ), masajul micro-fascial (parte din programa cursurilor de perfectionare) – posibil de efectuat si in afectiunile inflamatorii acute si dureri acute.

Cabinet de masaj terapeutic si relaxare

In sfârșit, cabinetul este functional, ptr cei interesati de masaje terapeutice,anticelulutic, reflexoterapie sau relaxare cabinetul se află în Cotroceni, str. Thoma Ionescu nr. 6  

Ne puteti contacta la una din adresele de email :

schandies2016@gmail.com

ioancrismariu@gmail.com

Pe Facebook :

https://www.facebook.com/terapie.sirelaxare

sau la telefon :

0762133377

Masajul Anticelulitic

Atat de dorit, incarcat cu atatea asteptari, atat de solicitat, masajul anticelulitic face parte din gama masajelor terapeutice, desi in practica el este aplicat de cele mai multe ori singular, in afara unei conduite terapeutice si fara respectarea caracteristicilor tesuturilor carora i se adreseaza.

Fenomen “cultural” pe care se cheltuie sume imense de bani – celulita este o afectiune a tesutului celular subcutanat si a tegumentului caracterizata prin schimbari structurale care modifica aspectul si relieful pielii, iar in faze avansate culoarea tegumentara si densitatea tesuturilor (crestere).

Cauze secundare de producere a acestei afectiuni, in afara celor medicale (boli endocrine, post-iradieri, traumatisme, etc), sunt mediatizarea intensa a acestui subiect (impact cultural), alimentatia nesanatoasa (de tip fast-food, combinatii alimentare interzise si majoritatea alimentelor din supermarket-uri, care contin conservanti), regimul sedentar de viata si lipsa recreerilor in spatii verzi , perturbatiile electromagnetice generate de aparatura electronica (indeosebi telefoane mobile), deshidratarea cronica (in lipsa aportului corespunzator de apa), stressul, incaltamintea neadecvata.

Cauza principala si de intretinere a celulitei o constituie autorespingerea corpului cu specificitate in zonele in care se va manifesta/este prezenta afectiunea; la baza stau complexele dezvoltate o data cu mutarea accentului de la frumusetea interioara( perceptie-simtire a corpului insotita de caldura-bucurie) la frumusetea exterioara (standarde de frumusete cultivate de mass media, creditarea parerilor celor din jur, etc).

Segmentul de corp respins este considerat exclus din intregul functional al organismului; circulatia “sevelor” in zona scade: fluxurile energetice si nervoase slabesc, circulatia limfatica este afectata (se inchid vase limfatice, limfa stagneaza), are loc o stagnare a toxinelor, iar hranirea zonei se desfasoara cu dificultate.

In evolutia acestei stari manifestarile se accentueaza dand nastere la fibrozari si retractii ale fibrelor conjunctive de sustinere a pielii (deprimand tegumentul –impropriu denumit aspect al “cojii de portocala”) si la aglomerari ale celulelor adipoase sub forma de noduli. In timp, fibrozarea duce la tulburari accentuate de hranire si la instalarea modificarilor ireversibile.

Ca particularitate a tesuturilor in care apare celulita (tesut celular subcutanat, tesut adipos) este slaba vascularizare sanguina si bogata vascularizatie limfatica, avand in vedere ca o parte considerabila a limfei corpului circula pe la acest nivel; acest aspect explica secventa de generare a celulitei prin blocajul limfatic regional, afectarea circulatiei limfatice la acest nivel inducand tulburari de troficitate intr-o proportie mai mare decat in alte tesuturi ale corpului.

De asemenea tot aceasta particularitate a bogatiei vaselor limfatice comparativ cu cele sanguine, si a secventei limfatice de generare a celulitei, conduce la specificul masajului corect in celulita; el este unul adresat preponderent reluarii circulatiei limfatice, cu manevre blande, de presiune usoara/medie, in ritm lent(vezi masajul de drenaj limfatic); manevrele rapide si energice de masaj, precum si cele de profunzime mare (masaj anticelulitic larg raspandit) vor determina intensificarea circulatiei sanguine, (slab reprezentate la acest nivel), dar inchiderea vaselor limfatice, si mentinerea blocajului limfatic, accentuand pe termen lung manifestarile celulitei.

Mai mult decat atat, masajul anticelulitic in forta, bazat pe logica mecanica “cu cat mai mult, mai repede si mai insistent – cu atat mai bine si mai repede scapam de celulita” – conduce la rupturi ale vaselor capilare sanguine si limfatice si la constituirea cicatricilor subcutanate persistente; invinetirea zonelor masate, rezultat atat de apreciat de o buna parte a consumatorului feminin de masaj anticelulitic ca “masura a eficentei masajului” – este rezultatul traumatizarii tesuturilor de catre maseuri incompetenti si iresponsabili.

Masajul anticelulitic corect, executat cu manevre blande, de presiune usoara/medie, in ritm lent, in sensul circulatiei limfatice, determina raspunsul centrilor nervosi si produce destinderea tesuturilor afectate, redarea elasticitatii tesutului conjunctiv, dezagregarea nodulilor adiposi, reluarea circulatiei limfatice si a hranirii locale. Pielea isi schimba textura si supletea (efect de intinerire), tesutul celular subcutanat se uniformizeaza si scade in grosime prin redistribuirea celulara si lichidiana care se produce.

Masajul anticelulitic nu determina subtierea stratului de tesut adipos; practicat repetat si sistematizat, el poate conduce la redistribuirea tesutului adipos – remodelare corporala (schimbarea formei suprafetei corporale).

Masajul anticelulitic nu conduce la scaderea in greutate in mod direct; pierderea in greutate (daca se produce) este rezultat al armonizarii circulatiei energetice la nivelul meridianelor si al organelor interne, si implicit al modificarilor de metabolism induse.

Grasimea vie a corpului (de depozit) nu se “topeste” la caldura, prin frecarea viguroasa a pielii sau framantarea energica a ei; utilizarea grasimilor este coordonata de mecanisme complexe neuro-hormonale; in schimb masajul practicat in acest fel distruge celule, rupe tesuturi, producand inflamatii, si poate genera, aplicat repetat, cicatrici subcutanate persistente.

Cremele iuti folosite in acest tip de masaj activeaza circulatia sanguina dar inhiba circulatia limfatica, deci sunt contraproductive pentru celulita; acelasi efect il au excesul de caldura sau de rece, vasele limfatice fiind foarte reactive la orice tip de exces. Folosirea materialelor dure (masajul cu bete de bambus, etc) sunt percepute de structurile limfatice drept agresiuni, de asemenea expun tesuturile riscului de traumatizare.

Celulita are un impact important psihic, legat de reprezentarea exterioara a standardului de frumusete, darimpactul major este pe planul sanatatii si echilibrului corpului; zonele afectate preponderent de celulita (coapse, fese, abdomen) sunt strabatute de meridiane energetice importante (responsabile de buna functionare a unor organe interne) care sunt afectate in functionare de prezenta celulitei, durerea spontana sau aparuta la palpare fiind edificatoare pentru blocajele energetice.

Abordarea optima a celulitei prin masaj , in modul in care sa fie rezolvatele secventele de generare, se face combinand masajul anticelulitic cu drenajul limfatic regional. Pacientii trebuie constientizati asupra aspectelor de autorespingere si reinvatati sa-si respecte corpul in aspectele esentiale.

Despre COXATROZA

Afectiunile inflamatorii afecteaza oameni de toate rasele si varstele. Existand mai multe feluri de boli inflamatorii, implicit si semnele si simptomele fiecarui pacient vor fi diferite.

In ultimii ani s-au realizat numeroase progrese in cunoasterea si descifrarea bolilor inflamatorii, a cauzelor lor, in folosirea de medicamente si de tehnici terapeutice din ce in ce mai active.

Ca si bolile inflamatorii, maladiile reumatismale degenerative pot afecta fie articulatiile periferice, fie coloana vertebrala. Dintre articulatiile periferice, cel mai des afectate sunt soldurile, genunchii si articulatiile mici ale degetelor mainii.

Artroza soldului, numita si artroza coxofemurala sau coxartroza este una din cele mai frecvente artroze ale membrelor si este intalnita cu frecventa egala la ambele sexe.

Din punct de vedere clinic, coxartroza se manifesta prin dureri in articulatia interesata si prin impotenta functionala.

Articulatia coxo-femurala este o articulate mobila si solida, o diartroza, realizata intre doua suprafete articulare: una sferoida, reprezentata de capul femurului, si cavitatea articulara, reprezentata de acetabulul coxalului. Articulatia soldului la om indeplineste functii complexe de suport a greutatii corporale, permitand in acelasi timp deplasarea corpului. 

Artrozele sunt boli reumatice cronice degenerative intalnite destul de des la persoanele de peste 50 de ani cu o frecventa in crestere o data cu inaintarea in varsta. Artroza reprezintã o afectiune degenerativã caracterizata prin alterarea noninflamatorie a cartilagiului si capsulei articulare, cu leziuni hipertrofice ale osului epifizar, ce afecteazã cu preponderentã articulatiile supuse la presiuni mari.

Etiologia artrozelor nu este suficient cunoscutã. Este unanim acceptat cã artrozele pot fi secundare unor afectiuni congenitale, metabolice, endocrine sau traumatice sau pot fi primitive, în care procesul degenerativ nu are o cauzã cunoscutã, ci implicarea mai multor factori de risc cu potential patogen la un individ predispus familial.

Procesul patologic incepe la nivelul cartilajelor articulatiilor, care isi pierde din motive partial cunoscute, luciul si troficitatea normala. Este perturbata activitatea metabolica a celulelor cartilaginoase, numite condrocite, ca urmare a acestor perturbari cartilajul incepe sa se fisureze iar pe suprafata lui se desprind numeroase fibrile. Consecinta acestor procese patologice este reprezentata de pierderea luciului caracteristic si de subtierea cartilajului. In mod normal cartilajul articular protejeaza extremitatile osoase, el permite alunecarea uneia fata de cealalta.In artroze aceasta alunecare este ingreunata, iar datorita pierderii netezirii suprafetei se produce o frecare ce accelereaza erodarea cartilajului, dezgolind osul. Ca urmare a eroziunii cartilajului si proliferarii osteofitice se produce iritarea unor filete nervoase cu rol hranitor, generate de dureri. Artrozele afecteaza putine articulatii, de obicei una singura, cel putin in perioada de debut a afectiunii.

Cel mai des sunt afectate articulatiile:

Ø  Soldul(artroza coxofemurala sau coxartroza)

Ø  Genunchiul(artroza genunchiului sau gonartroza)

Ø  Articulatiile coloanei vertebrale cu cele trei localizari ale sale,cervicala,dorsala sau lombara

Ø  Articulatiile mici ale mainilor

Clinica artrozelor este reprezentata de durerile articulare insotite de diminuarea mobilitatii. Durerile sunt de intensitate diferita, uneori surde, abia percepute de bolnav, alteori intense extrem de suparatoare. Durerile din artroze sunt de tip mecanic si sunt prezentate in conditiile solicitarii articulatiei afectate incetand in repaus. Cu unele exceptii, durerile nu sunt percepute noaptea iar bolnavii se pot odihni in bune conditii.

In afara durerilor, bolnavii de artroza relateaza faptul ca amplitudinea miscarilor articulatiilor afectate se reduce cu timpul. Spre exemplu, bolnavul cu artroza a soldului poate avea dificultati in flectarea membrului asa cum se intampla in unele gesturi obisnuite cum ar fi incheierea sireturilor de la pantofi, pozitia picior peste picior etc.

Evolutia artrozelor este cronica, durand perioade lungi de timp. In lipsa unui tratament adecvat leziunile degenerative se accentueaza de la un an la altul, neexistand alternativa.(leziunile odata produse nu regreseaza).

Principalul examen de laborator, util pentru diagnosticul artrozelor este examenul radiologic. Prin radiografierea articulatiei afectate sunt puse in evidenta modificarile corespunzatoare leziunilor ca urmare a subtierii cartilajului, spatiul articular aparand diminuat.

Factori de risc

Vârsta constituie un factor de risc important, artrozele cresc ca prevalentã dupã 40 de ani, iar dupã vârsta de 50, incidenta lor este foarte crescutã si ea progreseazã cu fiecare deceniu. Varsta actioneazã prin îmbãtrânire, când tesutul conjunctiv suferã degenerãri importante.

Sexul reprezintã un factor de risc inevitabil, femeile fiind mai expuse îmbolnãvirii în proportie de trei la unu.

Microtraumatismele repetitive pot sã contribuie la procesul degenerativ al cartilajului si capsulei articulare.

Traumatismele majore sunt implicate în geneza artrozei. Astfel, fracturile maleolare duc la artroze ale gleznei.

Obezitatea, supraponderea prin surplusul de sarcini ce actioneazã asupra suprafetelor articulare poate fi un factor de risc evitabil sau modificabil.

Profesia poate influenta aparitia si localizarea artrozei (la parchetari, mozaicari- gonartroze, la balerini-artroza gleznei, etc).

Factorii infectiosi care au determinat artrite infectioase pot altera cartilajul si constituie premiza pe care se dezvoltã ulterior un proces artrozic.

Factorii inflamatori pot de asemenea actiona distructiv si produc modificãri fibro-cicatriciale pe care sã evolueze artrozele secundare.

Factorii endocrini (acromegalia, mixedemul, menopauza) pot favoriza instalarea leziunilor de tip artrozic.

Factorii mecanici, prin care se produc presiuni crescute pe anumite segmente si articulatii, prin modificãri de staticã, malformatii congenitale pot constitui factori de risc.

Factorii metabolici ce actioneazã si dezorganizeazã metabolismul articular (diabet zaharat, dislipidemii)

Factorii vasculari ce prin scãderea vascularizatiei la nivelul capsulei si cartilagiului favorizeazã aparitia artrozelor (ateroscleroza).

Factorii genetici sunt recunoscuti si inevitabili. Fiica unei mame cu artrozã face boala de douã ori mai frecvent decât cea cu mamã sãnãtoasã.

Pacientii artrozici au, de obicei, urmatoarele caracteristici sociologice: anxiosi, chiar nevrotici, cu o senzatie de permanenta neajutorare, cu o limitare adeseori marcata a activitatilor zilnice sau de serviciu, cu o limitare a bucuriilor si satisfactiilor personale.

Artroza soldului, numita si artroza coxofemurala sau coxartroza este una din cele mai frecvente artroze ale membrelor si este intalnita cu frecventa egala la ambele sexe.

Din punct de vedere clinic, coxartroza se manifesta prin dureri in articulatia interesata si prin impotenta functionala.

Durerile sunt resimtite de bolnav in soldul afectat si anume in zona inghinala,cu iradiere descendenta pe fata anterioara a coapsei,catre genunchi.

Alti bolnavi resimt durerea in proiectia posterioara a articulatiei, in regiunea fesiera, cu iradiere descendenta, simuland o lombosciatica.

Durerea este declansata de mers si se calmeaza prin repaus. In perioada initiala ea este resimtita numai in timpul mersului pe teren accidentat, dupa o distanta relative mare. Ulterior, ea apare si in mersul pe teren plat, la distante mici.

Uneori durerea este mai intensa in timpul primelor miscari, pentru ca dupa aceea sa dispara ca si cand articulatia si-ar “indeparta rugina”, durerea reapare insa odata cu obosirea articulatiei afectate , dupa o distanta variabila.

Aparatul locomotor este constitutit din sistemul osos si sistemul muscular, ambele asigurand si deplasarea corpului.

Organele de legatura dintre capetele osoase se numesc articulatii, forma si structura lor fiind adaptate rolului pe care-1 indeplinesc in organism: de a participa la miscarile diferitelor segmente ale corpului, de a oferi rezistenta la presiune si tractiune. Una dintre cele mai importante articulatii este articulatia coxo-femurala.

Articulatia coxo-femurala este o articulate mobila si solida, o diartroza, realizata intre doua suprafete articulare: una sferoida, reprezentatade capul femurului, si cavitatea articulara, reprezentata de acetabulul coxalului. Articulatia soldului la om indeplineste functii complexe de suport a greutatii corporale, permitand in acelasi timp deplasarea corpului.

In formarea articulatiei soldului iau parte doua oase : coxalul (care impreuna cu sacrul formeaza bazinul) si femurul (osul coapsei ). Ele alcatuiesc articulatia soldului sau coxofemurala.

Aceasta articulatie de tip sinovial prezinta suprafete articulare, capsula, ligamente, sinovie, burelet marginal.

In osul coxal exista o cavitate denumita cotiloida in care patrunde capul femurului. Extremitatea superioara a femurului prezinta un cap, capul femural si gatul sau colul, care leaga capul femural de corpul osului. Intre capul si corpul femurului se formeaza un unghi deschis care, in mod normal, masoara 126-130 grade. Orice modificare in deschiderea acestu iunghi mareste solicitarea cartilajelor favorizand astfel dezvoltarea artrozei.

  SIMPTOME SI SEMNE CLINICE

Primele semne sunt necaracteristice si se anunta vreme indelungata prin dureri in jurul articulatiei soldului, iradiind la distanta de-a lungul coapsei sau la nivelul regiunii interne a genunchiului.

Alteori bolnavul are dureri la nivelul plicii inghinale sau in muschii fesieri. Durerile iradiate de-a

lungul coapsei si la nivelul regiunii interne a genunchiului sunt inselatoare atribuindu-le fie unei

nevralgii sciatice, fie unei artroze a genunchiului.

Concomitent cu primele dureri de avertisment, bolnavul observa aparitia dificultatii in mers, la

urcatul scarilor, pe teren accidentat sau la intrarea intr-un vehicul. Pentru evitarea dificultatii la

urcatul scarilor, bolnavul se serveste de membrul inferior sanatos pe care-l foloseste primul,

tragand sau tarand dupa aceea pe cel bolnav.

Un alt semn care tradeaza dificultate in functionarea articulatiei soldului se observa in momentul incaltarii. Datorita faptului ca bolnavul nu-si poate indoi coapsa, trunchiul se ajuta flexand puternic genunchiul atunci cand trebuie sa incheie sireturile sau sa se incalte. Daca bolnavul se autoexamineaza, constata ca nu poate indeparta sau apropia genunchii.

La aceste simptome se adauga redoarea (intepenirea) mai ales matinala sau dupa repaus

prelungit, dificultate comuna tuturor artrozelor.

Progresiv, daca bolnavul nu consulta medicul (fapt des intalnit in practica curenta), apar

contractruri si apoi atrofii ale muschilor fesieri si ai coapsei, rezultat al pozitiei vicioase si a

reducerii miscarilor din articulatia soldului.

Pot aparea crepitatii (zgomote) la miscare sau mobilizare.

Netratata corespunzator, in evolutia coxartrozei apar procese de osteofitoza marginala la nivelul articulatiei in paralel cu gradul de distructie al cartilajului articular si in acord cu incercarea de a se asigura congruenta articulara; mobilitatea este afectata substantial; in fazele avansate se instaleaza procese de anchiloza fibroasa si osoasa.

Examenele de laborator nu sunt semnificative, astfel viteza de sedimentare (VSH) este normala, iar la persoanele obeze intalnim cresterea valorilor colesterolului, a lipidelor si acidului uric sau a glicemiei.

Examenul radiografic al articulatiilor soldului evidentiaza la inceput ingrosari ale marginii cavitatii cotiloide, largirea sau ingustarea unghiului colului femural, diminuarea spatiului articular, osteocondensare marginala, osteofitoza marginala, etc.

Tratamentul artrozei de sold are mai multe obiective. Printre acestea amintim:

·         Indepartarea cauzelor care modifica mecanica articulara (luxatia congenitala, coxa vara,

coxa valga, obezitatea);

·         Combaterea contracturii musculare, calmarea durerilor, restabilirea functiilor articulare

prin gimnastica si reeducarea mersului;

·         Refacerea structurii biochimice a cartilajului articular;

Toate aceste obiective terapeutice vor fi individualizate de la caz la caz si succesul depinde de

prezentarea la medic a pacientului de la primele simptome.

In legatura cu restabilirea mecanicii articulare un prim obiectiv, va fi indreptat asupra combaterii obezitatii care mareste solicitarea mecanica.

Bolnavii cu obezitate si coxartroza vor reduce din ratia alimentara: produsele zaharoase, gemurile, siropurile, prajiturile, pastele fainoase, consumul exagerat de paine, grasimea animala si carnea grasa.

Pentru diminuarea apetitului vor manca mese dese cu continut redus (cantitati mici de alimente

din 3 in 3 ore: mere, salate verzi, rosii, iaurt, ceai indulcit cu zaharina, etc.). Scaderea in greutate a bolnavului cu coxartroza influenteaza radical simptomatologia dureroasa si dificultatea la mers, prin reducerea sarcinilor pe care le suporta articulatia coxofemurala.

Alte obiective de restabilire a mecanicii articulare consta in combaterea piciorului plat,

corectarea inegalitatii lungimii membrelor inferioare prin confectionara incaltamintei ortopedice.

Contractura musculara se va combate prin procedee fizioterapice (ionizari decontracturante,

curenti diadinamici, impachetari cu parafina, etc.) si masaj terapeutic.

Rezultate bune se obtin cu ajutorul masajului, kinetoterapiei si a gimnasticii medicale.

Kinetoterapia si gimnastica medicala va avea drept scop intarirea musculaturii coapsei si soldului, prin miscari de apropiere, departare sau rotare a coapselor.

Sportul cu bicicleta este foarte indicat pentru ca despovareaza articulatia coxofemurala de efectul ortostatismului si ajuta la tonifierea musculaturii coapsei si soldului. Se va avea grija ca pedala in partea afectata sa fie ceva mai inalta decat la membrul inferior sanatos.

Hidrotermoterapia si balneoterapia au un bun efect decontracturant si sedative. Aceste efecte se pot obtine prin bai calde, inotul in bazine incalzite si tratamente balneare. Daca bolnavul nu este hipertensiv sau coronarian, poate beneficia de tratamente balneare in urmatoarele statiuni: Bazna (cu ape iodate) pentru bolnavii care au obezitate si insuficienta tiroidiana sau in statiuni cu ape sulfuroase: Herculane, Pucioasa, Mangalia, Govora (ape sulfuroase si iodate).

Bolnavii cu coxartroza secundara, dupa fracturi de col femural sau luxatii congenitale, beneficiaza de tratament heliomarin la Eforie sau Techirghiol.

In timpul curei balneare nu se va neglija gimnastica medicala.

Indicatiile de tratament balnear se vor face numai de catre medicul curant in raport cu fiecare

forma de coxartroza, in parte, tinand cont si de bolile secundare pe care le poate avea pacientul.

Tratamentul medicamentos al contracturii musculare si a durerii se va face cu blocaje

periarticulare cu xilina sau procaina 1% injectabil, administrare de miorelaxante orale.

Tratamentul durerii va fi stabilit de medicul specialist, indicandu-se de la caz la caz unele din

preparatele de mai jos: indometacin, supozitoare cu fenilbutazon, aspirina, etc (antiinflamatorii

nesteroidiene=AINS)

Tratamentele uzurii cartilaginoase se fac fie cu preparate de iod (iodazin) injectii intraarticulare cu extracte de mucopolizaharide (solutii vascoelastice), extracte totale de cartilaj, etc.

Preparatele romanesti Pelox (extract din namolul de la Techirghiol) sau Gerovital, administrate sub forma injectiilor periarticulare si-au dovedit eficienta biotrofizanta si sedativa.

In formele avansate sau pentru corectarea luxatiei congenitale si a defectelor de angulatie a colului femural sunt indicate interventiile chirurgicale.

Pentru a nu se ajunge la aceste stari avansate, va trebuie sa descoperim si sa combatem precoce luxatiile congenitale, defectele de statica ale membrelor inferioare si ale piciorului, obezitatea, etc.

Dupa fracturile de col femural se va urmari combaterea inegalitatii in lungimea membrului afectat, prin gheata ortopedica si inceperea gimnasticii medicale, imediat ce aparatul gipsat a fost indepartat

.

Se discuta adesea in contradictoriu daca bolnavii care sufera de coxartroza trebuie sau nu sa

utilizeze baston. De obicei, bolnavele si persoanele mai tinere resping din "cochetarie" folosirea

bastonului. Medicii considera ca bastonul este indicat, pentru motivul ca ajuta la despovararea

articulatiei soldului prin introducerea unui sprijin. De asemenea, mersul sprijinit in baston, solicita mai putin musculatura soldului afectat, combatand in acelasi timp contractura si durerea, care apar dupa curse mai lungi.

Este bine ca bolnavii sa evite mersul pe teren accidentat. In rest, plimbarile cu pasi mici, sprijinit in baston, combat atrofia musculara si asigura prin mobilizarea articulara, nutritia cartilajului.

Imobilizarea la pat din cauza durerii este contraindicata, prin efectul negativ asupra fiziologiei

articulare si musculare.

Fazele avansate beneficiaza de tratament chirurgical protetic – protezare de sold.


 PROFILAXIE SI PREVENTIE, SFATURI PENTRU BOLNAVI

Unul din cele mai importante sfaturi pentru bolnavi este sa consulte medicul imediat ce apar dureri persistente la sold sau in coapsa, insotite de dificultate la urcatul scarilor.

Pentru combaterea luxatiei congenitale, parintii trebuie sa anunte medicul pediatru, daca observa inegalitate in lungimea membrelor inferioare sau nesiguranta in mers sau mers schiopatand la copii sub varsta de un an. Luxatia congenitala la copii este curabila daca se incepe tratamentul de la aceasta varsta.

Tot din prima varsta a copilului, trebuie descoperite si tratate malformatiile si tulburarile statice

ale piciorului (picior equin, picior plat, picior valg, etc.), genunchiului (genu valgum, genu varum) si soldului (coxa valga, coxa vara).

Trebuie sa se trataze obezitatea sau tendinta de ingrasare din copilarie, pentru a se evita impovararea articulatiei soldului si defectele de angulatie ale colului femural.

Dupa fracturi ale colului femural, imediat ce s-a scos aparatul gipsat, bolnavii trebuie sa se adreseze centrelor medicale de recuperare si balneo-fizioterapie, perseverand in executarea programului zilnic de gimnastica. In acelasi timp trebuie sa se evite supraalimentatia pentru a combate efectele negative ale obezitatii.

Ciclismul sau miscarile de pedalare la bicicleta ergonomica trebuie practicat constant de bolnavii cu coxartroza,la toate varstele.

Masajul este foarte important deoarece tonifica muschii, ii decontractureza, previne hipotrofia musculara din vecinatate si diminuiaza durerile la nivelul articulatiei.

Impotriva redorii articulatre, al doilea element important al deficitului functional a1 bolnavului, kinetoterapia este arma terapeutica de baza care permite recastigarea unor amplitudini functionale. Ca regula generala, sensul miscarii va fi in sens opus tendintei naturale a bolii de limitare a miscarilor.

Asadar, mobilizarea pasiva va insista pe miscarile de extensie, abductie si rotatie interna. Greu de recuperat mobilitatea intr-o articulatie in care deja redoarea s-a instalat.

Mobilizarea pasiva insoteste masajul, dupa tractiunea si comprimarea articulatiei.

 Un aspect important ce nu trebuie neglijat il constituie invatarea bolnavului ca in timpul miscarilor active sa poata executa, la inceput sub control constient si mai apoi automat, urmatoarele activitati motorii: 

Ø  flexia soldului cu pastarea lordozei fiziologice;

Ø  adductia soldului fara participarea patratului lombelor (adica fara ascensiuneahemibazinului);

Ø  rotatie pura, izolata strict in articulatia coxo-femurala, fara a rota intreg bazinul.

Chiar daca nu se promite vindecarea bolilor reumatice degenerative este totusi recunoscut faptul ca inrautatirea si avansarea acestora poate fi profund incetinita ba chiar stopata in unele cazuri. Pe langa tratamentele medicamentoase, kinetoterapie, dieta si un stil de viata echilibrat, masajul terapeutic este recunoscut ca avand un rol major in imbunatatirea starii de sanatate a pacientului.

Masajul terapeutic recuperator este o forma de tratament simptomatic, el neadresandu-se direct afectiunii ci incercand sa diminueze si sa combata simptomele prin care acestea se manifesta.